Albu Andreea Ana

Localitate: Deva

Varsta: 34

Dupa ce a urmat, timp de trei luni, cele mai noi si eficiente tratamente profesionale de slabit, tonifiere și întinerire a tenului, la salonul Attitude by Cosmetics Style, Deva, unul dintre saloanele-partenere Top Line, Andreea Albu (economist) a pierdut:

- 2,800 kg in greutate

- 9 cm în torace

- 2,5 cm în talie

- 6,5 în șolduri

- 6 cm la fese

- 7 cm la coapse

-  5 cm  la genunchi

Acestea sunt pozele si povestea motivationala trimise de Andreea, pentru a se inscrie in campania nationala "Nu exista nu se poate".

Ma numesc Albu Andreea Ana, am 34 de ani sunt din Deva.

Ca o scurta istorioara a vietii mele de pana acum, pot spune ca provin dintr-o familie modesta si sunt singura la parinti. Am copilarit si crescut in Deva si in imprejurimi, avand parte de foarte multa dragoste si intelegere, atat din partea familiei, cat si a celor din jurul meu. Pana la liceu inclusiv, am urmat cursurile in Deva, urmand apoi sa plec la facultate in Cluj Napoca, facultate care am absolvit-o in anul 2007. Pana in acel an, pot spune sincer ca nu am stiut ce inseamna "greul" in viata. In luna decembrie a acelui an, tatal meu a decedat, incident care m-a luat total pe nepregatite, deoarece nu a avut nici o problema medicala, a fost pur si simplu un accident stupid. A fost primul meu soc in adevaratul sens al cuvantului, atunci am simtit pentru prima data ca nu mai stiu care e directia mea, simtind un gol greu de descris in cuvinte, dar am trecut atunci peste, atat cat se putea.

In august 2010, m-am casatorit, dupa care a urmat o perioada foarte frumoasa, deoarece eu si sotul meu ne iubeam foarte mult si ne intelegeam foarte bine. In ianuarie 2012 a venit pe lume si fetita noastra, ceea ce ne-a facut mai fericiti si mai uniti. A urmat o perioada frumoasa, linistita, pana in 24 decembrie 2015, cand a decedat bunica mea, la care tineam foarte mult, pot spune ca a fost a doua mea mama. Am incercat atunci sa fiu rationala, sa gestionez acel eveniment cat puteam de bine, trebuia sa o protejez si pe fiica mea, deoarece a fost foarte apropiata de bunica, dar a fost foarte greu. Era decembrie, era ajunul Craciunului, iar eu eram complet debusolata. Mi s-au derulat din nou toate amintirile si trairile avute cu tatal meu si de atunci parca ceva nu mai e cum era, dar a trecut si asta.

Am un loc de munca bun, lucrez la o banca, dar care ma solicita foarte mult. Zilnic, programul meu e acelasi: serviciu, casa, mancare, curatenie si cam atat. Nu vreau sa ma plang, dar simt ca as vrea sa am mai mult timp si pentru mine, sa am mai mult timp si pentru a face lucruri care te binedispun, care iti limpezesc mintea, in primul rand. Traiesc intr-o monotonie destul de adanca. Am fost o persoana foarte activa, foarte optimista de felul meu, dar, in timp, am ajuns sa fiu exact opusul. Am incercat o perioada sa fac ceva in acest sens, adica, mergeam la sala de doua ori pe saptamana, mi-a placut foarte mult si chiar mi-a facut bine, dar, nu am mai putut merge, deoarece nu imi mai ramanea mai deloc timp pentru micuta mea.

Mai mult decat atat, in toamna anului trecut, am avut si o interventie chirurgicala, pe parte de probleme ginecologice, care m-a afectat foarte mult, in special psihic, din cauza faptului ca nici macar nu sunt convinsa ca aceste probleme mi s-au rezolvat. Pe langa aceasta interventie, am mai avut si alte probleme de sanatate, nu foarte grave, dar care m-au determinat sa am o frica constanta in mine, o frica de boala, o frica ca cine stie ce voi pati si poate nu voi avea ocazia sa fiu langa copilul meu, atat cat va avea nevoie de mine. Incerc din rasputeri sa-mi alung aceste ganduri, sa gandesc pozitiv, dar parca orice as face, aceste ganduri sunt mereu acolo, in subconstientul meu. Sotul meu este un om deosebit, il iubesc foarte mult, a fost alaturi de mine in tot acest timp, dar, din pacate si relatia noastra a fost afectata de situatia de fata. Pentru problemele medicale avute am urmat fel si fel de tratamente, care mi-au facut mai mult rau decat bine si din cauza carora m-am si ingrasat foarte mult si retin multa apa. Tot din cauza acestor probleme de sanatate si din cauz tratamentelor urmate, mi-au iesit pe fata anumite pete maronii, una dintre ele extrem de vizibila, de care nu mai pot scapa nicicum. La acest aspect a contribuit mult si sedentarismul si stilul meu de viata.

Din pacate, fara sa imi dau seama, fiind mereu intr-o continua alergatura, impartinadu-ma mereu intre serviciu si casa, am neglijat aspectul meu fizic si asta se vede foarte mult. Nu ma mai simt bine cu mine, nu imi mai gasesc echilibrul, locul, ma simt mereu obosita si incarcata. As vrea sa pot spune STOP si sa o iau de la inceput. Sunt convinsa ca daca as putea schimba, in primul rand, aspectul meu fizic, mi-as putea recapata increderea in mine, m-ar ajuta si psihic foarte mult si, implicit, s-ar schimba multe lucruri in viata mea, in bine. Pentru mine ca femeie, conteaza aspectul fizic si, de aceea, simt nevoia de o schimbare. Vreau ca atunci cand ma uit in oglinda sa imi placa ceea ce vad, nu sa imi fie rusine.

Ii multumesc lui Dumnezeu in fiecare zi pentru tot ce mi-a dat, sunt constienta ca sunt foarte multi oameni care au probleme mult mai mari decat ale mele, dar efectiv simt ca ACUM, am ajuns in acel moment al vietii cand trebuie sa fac ceva pentru a se schimba aceasta situatie. Mai mult ca niciodata, simt ca ceva trebuie sa se schimbe si imi doresc extraordinar de mult acest lucru. Vreau sa fiu din nou persoana vesela si optimista de mai demult, vreau sa nu imi mai fie rusine sa ies la un picnic sau la un bazin, pentru ca vad si altii cat m-am deformat. Nu am fost niciodata fotomodel, dar am aratat bine, zic eu, sau cel putin eu ma simteam foarte bine in pielea mea, dar, din pacate acest lucru nu mai este valabil acum. Toate cele enumerate anterior, si nu numai, m-au schimbat enorm. Am ajuns sa fiu foarte stearsa sau, cel putin, asa ma simt, am ajuns sa merg de la un doctor la altul, eu care nu aveam nici o treaba cu doctorii, am ajuns nici sa nu mai dorm bine din cauza gandurilor si a temerilor. Sunt multumita de ceea ce am, dar nu sunt multumita de ceea ce sunt. Nu mai vreau sa ma resemnez, nu mai vreau sa spun "asta e", vreau sa fac ceva in acest sens, dar singura imi e foarte greu. Din pacate, nu dispun nici de suficiente resurse financiare pentru a putea apela la astfel de tratamente.

Sper din tot sufletul sa am ocazia sa-mi demonstrez mie in primul rand ca "nu exista nu se poate" si de ce nu, sa primesc un minunat cadou, pe care oricare femeie si l-ar dori, mai ales ca in luna martie va fi si ziua mea.